Una au promis, alta au făcut. Detaliile care arată cum s-au răzgândit candidații la Președinția SUA de-a lungul anilor

Timp de zeci de ani, politicienii americani au făcut promisiuni doar pentru a le încălca ulterior. În timpul campaniilor electorale, repoziționările pe teme extrem de importante pentru societate s-au dovedit a fi în detrimentul candidaților. De exemplu, în 2004, oscilațiile lui Kerry cu privire la războiul din Irak i-au atras numeroase campanii negative.

Aceeași inconsecvență la nivelul discursului a avut-o și Barack Obama, în privința legalizării casătoriei între persoanele de același sex. În timp ce, în august 2008, Obama declara despre căsătorie că, din perspectiva sa de creștin, este uniunea între un bărbat și o femeie, după preluarea celui de-al doilea mandat la Casa Albă, s-a poziționat total diferit pe această speță.

„Persoanele de același sex ar trebui să aibă posibilitatea de a se căsători”, declara Obama în octombrie 2014.

Alegerile prezidențiale, de anul acesta, par a fi precedate de aceleași obiceiuri, din partea candidaților. În tabăra democraților, Hillary Clinton a fost criticată pentru poziționarea sa împotriva Parteneriatului Trans-Pacific, după ce, anterior, îl numise criteriul de aur în încheierea acordurilor de comerț.

De departe, însă, contracandidatul său la Casa Albă, Donald Trump, șochează la acest capitol. În martie, 2012, Trump declara despre Hillary Clinton că este „o femeie extraordinară” și că „face o treabă bună”. Cu toate acestea, la patru ani după, în iunie 2016, Trump o descria pe Hillary Clinton în termeni total diferiți: „Nu a făcut nimic cum trebuie. Nu a făcut nimic bun”.

În octombrie 1999, Trump declara că are încredere în puterea „deciziei”. Întrebat, pe 30 martie, anul acesta, în cadrul unei emisiuni televizate dacă consideră că femeile care avortează ar trebui sancționate prin lege, acesta dădea următorul răspuns: „Trebuie să existe o formă de pedeapsă”.

Exemplele nu se opresc aici. În februarie 2011, Trump declara că SUA ar trebui să intervină pentru a-l opri pe Muammar Abu Minyar al-Gaddafi, conducătorul Libiei, acțiune care ar fi, de altfel, „facilă și rapidă”. La patru ani după, Trump se poziționa la pol opus: „Libia? Uitați-vă ce am făcut acolo. E un dezastru”.

Pe 8 decembrie, 2015, Trump susținea, în cadrul unei declarații de presă, că accesul musulmanilor ar trebui interzis total pe teritoriul SUA. La doar o săptămână distanță, discursul său arăta altfel: „Ar fi ceva temporar”.

Mai mult, în luna mai 2014, Trump promitea că dacă va candida la Președinția SUA, își va publica declarația de avere, pentru a arăta la cât de ridică valoarea taxelor plătite la stat. În schimb, în mai 2016, Trump declara, în cadrul unei intervenții telefonice, la un post de televiziune, că omul simplu percepe foarte puțin din publicarea acestor plăți, adăugând: „Au fost mulți președinți care nu și le-au publicat”.

Ultimul „retuș” la nivelul discursului l-a operat cu ocazia vizitei oficiale făcute în Mexic. În timp ce, pe 31 august, aflat în Phoenix, capitala statului Arizona, Trump declara că „Mexic va plăti pentru construirea zidului”, ulterior, în aceeași zi, aflat în capitala Mexicului, într-o declarație de presă comună susținută cu președintele Mexicului, Pena Nieto, Trump afirma că legătura dintre SUA și Mexic este „sinceră și profundă”, adăugând: „Nu am discutat despre acoperirea costurilor privind ridicarea zidului. Va urma să stabilim. Sunt niște oameni minunați”.

Răspunsul lui Trump la criticile primite? Faptul că în lumea afacerilor, flexibilitatea și abilitatea de a negocia sunt primordiale pentru a avea succes.